Dragonieni, draconari şi Drăculea

Şarpele Glykon de la Tomis,
unicul în lume

Valentin Thrcaar este un personaj binecunoscut în cercurile celor preocupaţi de mistere. A apărut la toate emisiunile de profil, a fost invitatul celor mai cunoscuţi comentatori ai fenomenului UFO. Asta pentru că aduce în discuţie o teorie care nu s-a prea vehiculat prin cercurile de profil. Se bazează pe cercetări proprii şi pe ceea ce susţine că i-au dezvăluit iniţiaţii. Teoria lui e simplă şi combate darwinismul şi teologia: extratereştrii sunt cei care au format Terra şi au populat-o cu proprii semeni, astfel că noi suntem urmaşii acelei specii. De la ei ne-au rămas nu doar simboluri, ci dovezi concrete care amintesc de civilizaţia din Constelaţia Dragonului.

România joacă un rol aparte în această altfel de istorie. Fiindcă arcul carpatic avea atât de mult aur, extratereştrii, mai precis, dragonienii (originari din Constelaţia Dragonului), şi-au făcut sediu aici, au extras metalul preţios care le era atât de necesar şi ne-au lăsat moştenire o sumedenie de indicii ca să înţelegem cine suntem. Cum ar fi tunelurile care străbat munţii şi pe care încă nu le-am desecretizat. Valentin, însă, a dat peste mai multe intrări secrete şi, deşi a bătut la uşile autorităţilor şi istoricilor, nimeni nu a aprobat începerea săpăturilor. Se luptă să convingă şefii de instituţii că descoperirea unor încăperi subterane mai vechi decât începuturile omenirii ar fi de folos adevărului istoric şi comunităţii locale, atrăgând turişti din toată lumea. Chiar şi cu dovezile în mână, uneori la propriu, aducând cu el pietre cu forme ciudate descoperite în zona Râşnov-Bran, Valentin se alege doar cu promisiuni. „Se pare că secretele dragonienilor sunt bine păstrate şi există interese ca ele să rămână doar în interiorul anumitor cercuri”, crede el. Teoria lui Valentin este centrată pe semnul dragonului, despre care susţine că este nu doar o creatură mitologică, ci chiar o civilizaţie cu care avem mai multe legături decât am putea crede.

În România, îi numim balauri, în China şi Japonia li se spune dragoni, iar la civilizaţiile amerindiene sînt şerpi cu pene. De fapt, aproape că nu există istorie veche care să nu menţioneze dragonii ca entităţi misterioase care s-au implicat în evoluţia omenirii sau chiar au creat-o. Valentin susţine că dragonii sînt fiinţe superioare, iar noi suntem urmaşii lor. Iată de ce:

1.Cu multe milioane de ani în urmă, dragonienii au plecat din cea de-a şaptea constelaţie, cea ca Dragonului, către sistemul solar, pe care l-au creat „după chipul şi asemănarea lor”, adică în formă de dragon. Astfel, spune Valentin, dacă privim Calea Lactee, vom observa că seamănă cu un şarpe încolăcit. „Vasile Lovinescu dezvăluie un fapt cunoscut cu secole şi milenii în urmă, că lanţul muntos al Carpaţilor are o formă absolut asemănătoare cu Constelaţia Dragonului”, aminteşte el.

Capul de dragon din Oceanul Atlantic

Carpaţii, structură artificială în formă de dragon

2.Terra a fost, înaintea migraţiei continentelor, o suprafaţă în formă de dragon, lucru uşor de observat dacă alipim din nou continentele. Capul dragonului, inclusiv dinţii acestuia, se află în sudul Americii de Sud, forma fiind vizibilă din satelit.

3.Lanţurile muntoase sunt şi ele formaţiuni „desenate” în formă de şarpe. De pildă, Carpaţii noştri. Priviţi din spaţiu, arată ca un dragon cu aripi. 17 locuri importante sunt presărate de-a lungul acestor munţi, tot atâtea câte stele sunt în Constelaţia Dragonului. Cele mai multe se află pe teritoriul României. Sfinx-ul şi Babele sunt poziţionate chiar în inima dragonului şi sunt amplasate pe structuri artificiale de piatră care, privite de pe orbită, seamănă cu un dragon. Munţii Bucegi au formă de cap de dragon.

4.Nilul şi Dunărea au forma cobrei imperiale, animal sacru la vechii locuitori ai Egiptului şi Traciei. De-a lungul acestor fluvii sunt dispuse 17 mari oraşe corespondente celor 17 mari stele din Constelaţia Dragonului.

Obiect folosit în cultul Sabazius

5. Că românii şi strămoşii lor i-au întâlnit pe dragonieni nu încape nicio îndoială, atâta vreme cât în memoria colectivă au rămas basme, mituri şi povestiri cu şerpi şi balauri. Chiar mitul Sburătorului este tot o reflexie a dragonului. Şarpele din credinţa populară poate ucide nu doar cu veninul, ci şi cu privirea, ceea ce înseamnă că e mai mult decât un animal. 

6. Geto-Dacii considerau că şarpele este spiritul strămoşilor şi simbolul nemuririi lui Zamolxe. Zeul trac Sabazius era un şarpe care simboliza înţelepciunea şi care avea obiceiul să coboare în adâncurile pământului, întocmai ca Zamolxe. Mama lui Alexandru Macedon, o femeie despre care se ştie că era tracă, l-a conceput pe marele conducător cu un zeu-şarpe.

7. Multe brăţări de bronz dacice se termină la ambele extremităţi cu câte un cap de şarpe. Găsim la muzeul din Constanţa o statuie ciudată de dragon cu cap de om, atribuită şarpelui Glykon, cult răspândit în secolul II în Imperiul Roman. 

Însă nu s-a găsit nicio altă statuie de acest tip, semn că şarpele era venerat la Tomis mai mult decât în alte părţi. Dar de unde până unde cultul şarpelui pe aceste meleaguri? Se spune despre acest zeu că ar fi fost importat din Asia, dar în realitate, nu se ştie de unde a apărut şi de ce doar la noi s-a materializat într-o statuie. Mai mult, figura şi pe monedele emise la Tomis, iar în zilele noastre, am avut bancnota de 10.000 de lei cu acest simbol.

Columna lui Traian

8. Cercetătorul Mihai Coman arată că stindardul dacic „ar fi derivat din acel draco (ie-şarpe)”. Valentin completează: „Steagul tracilor era un dragon în vârful unei ţepuşe, şi nu un dragon cu cap de lup, cum se crede în mod uzual”. Draconarii, purtătorii steagului-dragon al dacilor, steag denumit Draco, formau o castă aparte a războinicilor. Draco este imortalizat pe Columna lui Traian, împărat care a bătut şi o monedă pe care e configurat un dragon. 

Moneda lui Traian

9. Deseori ne amuzăm spunând draci în loc de traci, dar asemănarea fonetică nu e întâmplătoare. Valentin susţine că termenul „trac” provine din „dragon” (draco-drac în limba latină), iar „baalkan” (zona geografică ocupată de traci), în limbile vechi are sensul de „dragon”. „Este cunoscut de asemenea faptul că o parte din teritoriul României de astăzi se numea „Baal-Hakia” (Valahia - Ţara Balaurului), denumirea „Dacia” derivând de la „Hakia”.

Blazonul Ordinului Dragonului (stânga) şi al lui Vlad Ţepeş

Castelul Bran (Balaurului)

10. Cultul balaurului s-a perpetuat de-a lungul întregii istorii a românilor, însă Vlad Ţepeş chiar şi-a afişat originea dragoniană. Porecla pe care a acceptat-o, Dracul, are mai puţină legătură cu diavolul şi mai multă cu civilizaţia dragonienilor, deoarece înseamnă Fiul Dragonului, nicidecum al Satanei. El însuşi membru al Ordinului Dragonului, era originar din Drăculeşti, iar blazonul familiei sale avea imaginea unui dragon pe ea, diferit de cel al ordinului. Acelaşi dragon îl mai putem vedea în Şchei şi în zilele noastre, pe inele porţilor. Într-o stampă a vremii, Castelul Bran e denumit al Balaurului, iar un alt castel care apare în hartă e astăzi dispărut cu desăvârşire. 

Se pare că Ordinul Dragonului a luptat dintotdeauna împotriva nedreptăţii, inclusiv a abuzurilor Bisericii. Astfel că, nu e de mirare că domnitorul român a ajuns un monstru, iar Bram Stoker i-a pecetluit definitiv soarta, transformându-l în vampir. România continuă să fie folosită în literatură ca tărâm al dragonilor. De exemplu, personajul Harry Potter vine în România pentru a studia dragonii la Sinaia, unde ar fi centrul de cercetare a acestor fiinţe.

În concluzie, şarpele, balaurul, dragonul n-ar trebui deloc să ne sperie, din moment ce sunt simboluri care au însoţit istoria românilor, iar Vlad Ţepeş n-ar trebui să fie un simbol al Halloween-ului, aşa cum îl înţeleg americanii, pentru simplul motiv că nu are nicio legătură cu vampirii, vrăjitoarele, vârcolacii sau zombie. Nici măcar cu bostanii. Dragonii sunt parte din trecutul nostru, iar dacă avem suficientă răbdare, şi din viitorul nostru. Până atunci, nu ne rămâne decât să le descoperim urmele.