Miracolul din Şchei

Două icoane din casa Magdalenei Sandu au plâns o zi întreagă cu şiroaie de lacrimi de mir. E cea mai mare minune petrecută vreodată în Braşov. Preoţii spun că este singurul caz din România în care au plâns ochii Mântuitorului şi unul din puţinele din lume.

Dimineaţa în care ochii sfinţilor au plâns

Minunea s-a petrecut în casa unor braşoveni cu credinţă în Dumnezeu. Magdalena Sandu povesteşte cum a fost în acea zi de neuitat. Toţi ai casei se treziseră la 5 dimineaţa şi plecaseră către Mănăstirea Sâmbăta. Era 23 noiembrie, ora 8 dimineaţa. A 26-a duminică după Rusalii. Acasă rămăsese doar nepoata Viorica. A îngenunchiat în faţa icoanelor înainte de a pleca şi ea către biserică. Când a ridicat ochii, a văzut minunea: din ochiul stâng al Maicii Domnului izvorâse o lacrimă. S-a speriat. O prietenă venită în acea clipă a văzut scena. Îngrozite, fetele au sunat-o pe Magdalena. „Sigur nu e condens? Sigur nu vi se pare?“, a întrebat femeia. Nepoata a asigurat-o că icoana plasată sus, pe perete, plânge cu lacrimi adevărate. Când Viorica, hohotind de plâns, a întrebat: „Ce faci, Maica Domnului, plângi pentru noi?“, la scurt timp, au izvorât lacrimi şi din ochii lui Iisus, din cealaltă icoană.

Preoţii au constatat minunea

Au dat telefon la cel care pictase şi le dăruise icoanele: părintele Visarion din Comarnic. Preotul s-a minunat şi le-a cerut să atingă lacrimile, să se convingă că nu e o năzărire. Dar fetele erau încă înnebunite de spaimă. Chiar atunci a sunat la uşă un vecin care avut curajul să pună mâna pe icoană. Degetele lui au simţit lacrimi umede. Părintele Visarion s-a convins că în casa din Şchei se petrece o minune. În scurt timp, părintele Gherasim, prim-ucenic al părintelui Visarion, a venit în Braşov, întîlnindu-se în casa binecuvântată de Dumnezeu cu alţi prelaţi ai bisericii. „Când am sosit noi de la Sîmbăta, erau aici o mulţime de episcopi şi enoriaşi, inclusiv protopopul Zenovie Moşoiu al Braşovului care stătea în genunchi. De la groază am trecut în scurt timp la pace şi linişte sufletească“, povesteşte Magdalena care îşi aminteşte că icoanele au plâns până seara târziu, sub ochii tuturor.

Pelerinaj în casa Magdalenei

Atunci când Protopopul Moşoiu a ajuns în casa Magdalenei s-a petrecut a doua minune. Şiroaiele de lacrimi ale Mântuitorului s-au transformat în lacrimi de mir. Întâmplarea a făcut ca în acea casă să existe o cameră de filmat. Viorica a imortalizat pe peliculă ambele momente: lacrimile de apă şi lacrimile de mir. Deşi icoanele au plâns doar o zi, credincioşii au auzit de minune şi au început să se perinde prin casa Magdalenei. Unii plângeau, alţii au cerut gazdei să-i lase să stea în preajma icoanelor, să scrie acatiste, să se roage. Erau şi ortodocşi şi catolici. „Doamne, dacă tu plângi pentru noi, noi ce să mai facem?“, spuneau martorii miracolului.

Icoanele s-au întors la Braşov

Pe 30 noiembrie, icoanele au fost luate de către reprezentanţii bisericii. „În casa acelei familii se crease o mare aglomeraţie. Vorba se dusese şi sute de credincioşi veneau să vadă minunea. De aceea, s-a hotărît că ar fi mai bine ca icoanele să stea într-o biserică pentru a putea fi văzute de toată lumea şi cinstite cum se cuvine. După ce s-au plimbat prin Bucureşti, Târgovişte şi alte oraşe, părintele Visarion a cerut ca icoanele făcătoare de minuni să fie puse în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Craiter, biserică al cărei principal ctitor este chiar Sfinţia Sa“, explică Adrian Boghici, părintele paroh. Lumea se îmbulzeşte şi acum la biserica din Craiter. Le e teamă ca icoanele să nu le fie luate. Părintele Boghici ne asigură că picturile vor rămâne ale braşovenilor, după dorinţa celui ce le-a pictat.

Picturile Părintelui Visarion

„De ce tocmai la noi? Sunt atâtea case de oameni credincioşi, atâtea mănăstiri. Sfinţii părinţi spun că numai Dumnezeu ştie de ce am fost noi cei aleşi“, mărturiseşte Magdalena, sperând că familia ei e binecuvântată pentru credinţa pe care a manifestat-o de-a lungul generaţiilor. „Este o casă în care nu s-au întâmplat păcate“, spune părintele Boghici. Merg în fiecare duminică la biserică şi au casa plină de icoane. Magdalena l-a cunoscut pe părintele pictor acum mulţi ani. Avea obiceiul să dăruiască credincioşilor câte o icoană pictată de mâna lui. Magdalena a primit-o cu mare bucurie, dar nu ştia unde s-o aşeze. Într-o noapte, o icoană mai veche a căzut de pe perete. Atunci a înţeles că acolo vrea Maica Domnului din „Dulcea Sărutare“ să fie aşezată. Cealaltă pictură, „Împăratul Creştinilor“, îl înfăţişează pe Iisus şi i-a fost dăruită de „Taica Părinte“ de Anul Nou, acum 10 ani. Ambele sunt realizate în ulei pe pânză şi au fost pictate în 1983.

„Să dea Dumnezeu să fie bine!“

Magdalena crede că „minunea s-a întâmplat ca să ne aducă pe drumul dreptei credinţe, ca oamenii să se convingă şi să creadă. Astfel de miracole s-au produs înaintea unor evenimente importante pentru creştinătate“. Ea e convinsă că minunea prevesteşte lucruri bune pentru români. „Să dea Dumnezeu să fie de bine!“, speră şi părintele Boghici care crede că minunea se datorează în primul rând sfinţeniei celui ce a pictat icoanele, preotul Visarion ducând o viaţă austeră, plină de evlavie şi fiind înzestrat cu un har duhovnicesc aparte. „Icoane cu Maica Domnului care au plâns mai există în România. Este pentru prima oară la noi când plânge însuşi Mântuitorul. Este una din puţinele din Ardeal, majoritatea fiind în bisericile din Moldova“, constată părintele paroh.

• „Taica Părinte“

Ierodiaconul Visarion Iugulescu are 81 de ani şi slujeşte în Comarnic, judeţul Prahova. Acum este grav bolnav, dar a ţinut să vină duminica trecută în Braşov, să se închine icoanelor făcătoare din minuni de la Biserica din Craiter. Deşi vizitele în Braşov sunt neanunţate, de fiecare dată credincioşii vin să-l întâmpine în număr mare. În Braşov, s-au vândut sute de mii de exemplare din revista „Pâine şi apă şi suflet“ în care şi-a tipărit predicile. „Este un mare orator, a predicat în numeroase lăcaşuri de cult, îi ajută pe necăjiţi, dar el nu are nimic pentru dînsul. A pictat multe icoane pe care le-a dăruit credincioşilor. Are foarte mulţi ucenici în ţară pe care i-a învăţat să umble prin spitale, azile şi orfelinate ca să aline durerea celor năpăstuiţi“, spune părintele Boghici despre „Taica Părinte“.

• Biserica fără picturi

Biserica din Craiter are două hramuri: Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Visarion de la Larisa. Piatra de temelie a fost pusă în 1995, iar un an mai târziu s-au oficiat primele slujbe la demisol. Deşi s-a lucrat fără întrerupere, abia din 2002 s-a amenajat şi partea de la suprafaţă. Nici în prezent lucrările nu s-au terminat. „Mai trebuie realizate picturile, care ne costă mai mult ca întreaga clădire. Dar suntem mulţumiţi, este o adevărată catedrală în inima unui cartier unde n-a existat niciodată o biserică până acum“, mărturiseşte părintele Boghici. La Biserica din Craiter se află şi o copie a unei icoane făcătoare de minuni celebră din Montreal.

• Ştiinţa nu poate da o explicaţie

Icoanele sau statuile plângătoare constituie una din enigmele pe care nici ştiinţa modernă nu le poate explica. Fenomenul se petrece în cele mai diverse locuri din lume, în lăcaşuri de cult sau în casele oamenilor simpli, în cazul icoanelor vechi sau recente, iar lacrimile sunt de apă, sânge sau mir. Lichidul izvorât din ochii sfinţilor se spune că este tămăduitor. S-au înregistrat cazuri de vindecare a orbirii, astmului şi chiar a unor boli grave. La insistenţa reprezentanţilor bisericii, vindecările au fost certificate de medici. S-au semnalau şi zeci de cazuri de reînnoire a icoanelor în care chipul lor întunecat s-a înseninat, schimbându-şi expresia. În 1994, în mica biserică din oraşul australian Mount Preachard, o pictură de 1,5 metri s-a acoperit cu picături de lichid mirositor. Preoţii l-au colectat şi l-au oferit chimiştilor pentru cercetări. În urma analizei spectrografice s-a constatat asemănarea lichidului cu uleiul de măsline. Însă, la întrebarea cum apare, savanţii s-au arătat neputincioşi. N-au fost în stare să explice nici de ce scurgerea de mir se intensifică în timpul rugăciunilor.

• Semne de la Dumnezeu

Se spune că icoanele nu plâng degeaba. Ele vestesc o nenorocire sau un eveniment crucial la nivel naţional sau chiar mondial. Începutul conflictului din Cecenia a fost semnalat prin lacrimile a două icoane din cătunul Zelenciuk: „Grabnic Folositoarea“ şi „Maica Domnului de Iveria“. În Ucraina, există o icoană a Mântuitorului care plânge continuu din 1998 cu lacrimi de sânge, încât, pe pieptul lui s-a format o adevărată crustă sângerie. Analizele au relevat faptul că este vorba de aceeaşi grupă sanguină cu cea impregnată în Giulgiul de la Torino. Icoana Maicii Domnului de Iveria din Montreal este continuu izvorâtoare de mir, din 1982.

Monitorul Expres 2003