Când a înviat Iisus?

Un român a calculat anul, ziua şi ora exactă a morţii şi învierii Mântuitorului

Misterul morţii şi învierii Mântuitorului a cucerit inimile creştinilor din toate timpurile. Considerată Sărbătoarea Sărbătorilor din calendarul creştin, Învierea este minunea pe care se întemeiază credinţa a milioane de oameni. Înviind din morţi, Iisus a adus dovada puterii divine şi speranţa vieţii veşnice. Dar, de-a lungul istoriei, mulţi s-au îndoit de autenticitatea miracolului. S-au întrebat cât de veridic este actul Învierii, când şi cum s-a petrecut. Folosind datele biblice, cele astronomice şi istorice, un cercetător român a reuşit să spulbere orice îndoială asupra răstignirii, calculând data şi ora exactă a morţii şi Învierii Mântuitorului.

O pasiune născută la Braşov

Vasile Turcu, membru al Academiei de Ştiinţe din New York şi economist în Sebeş, judeţul Alba, a descoperit momentul exact al morţii pe cruce al Mântuitorului prin calcule matematice. A folosit Biblia, hărţi astronomice, enciclopedii istorice precum şi controversata „Evanghelie după Petru“, găsită într-un mormânt din Egipt. Sebeşeanul a făcut Şcoala de Ofiţeri din Braşov, la rachete, în anii '65-67. „Tatăl meu a fost subofiţer din 1936 până la pensie, dar mie nu mi-a plăcut armata, aşa că, în ultimul an am plecat la Bucureşti şi am intrat La Facultatea de Fizică, apoi la ASE. Dar, din Braşov am învăţat ordinea şi disciplina în gândire. Tot atunci mi-am conturat şi primele idei de cercetare ştiinţifică a evenimentelor din viaţa lui Iisus“, povesteşte Vasile, acum în vârstă de 59 de ani, autor al unei cărţi care aşteaptă să iasă de sub tipar.

Informaţii puţine

Teoria lui Turcu nu ar fi fost posibilă fără ajutorul unor specialişti. „Aşa că i-am contactat pe astronomii de la Observatorul Astronomic din Cluj şi le-am spus ce date am nevoie de la ei. M-au ajutat şi împreună am adus lumină în ceea ce priveşte viaţa Mântuitorului, momentul naşterii, al morţii şi al învierii Lui“, explică Turcu. El a pornit de la faptul unanim recunoscut că, aşa cum spun Evangheliile, Iisus a fost răstignit de Paştele evreiesc, care a căzut într-o zi de vineri. S-a întrebat dacă nu cumva poate afla anul, ziua, ora răstignirii. „Pavel, marele ideolog al creştinismului, care nu l-a cunoscut pe Iisus, a scos din circulaţie o mulţime de informaţii, atât de utile pentru cercetătorul de azi. Iată de ce strădania de a afla cu exactitate ziua, luna şi ora la care s-au petrecut martiriul şi Învierea Domnului este extrem de dificilă“, spune cercetătorul.

O singură dată certă

Turcu crede că evangheliştii au consemnat doar acele amănunte care îndemnau la credinţă, omiţând datele concrete. Nici alte izvoare ale vremii nu vorbesc de ora şi data crucificării. Cronicarii evrei, care au descris istoria templului din Ierusalim, nu pomenesc de „ruperea în două a catapetesmei“. Pliniu cel Bătrân, autorul „Istoriei Naturale“, care a călătorit prin ţările Palestinei, a închinat un capitol întreg eclipselor solare, dar nu aminteşte nici un cuvânt despre „întunericul“ descris de evanghelişti. „În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, către seara, sunt Paştile Domnului“, a rânduit Moise pentru poporul evreu, celebrând astfel ieşirea de sub robia egiptenilor, care a ţinut 430 de ani. Acesta era singura dată concretă de la care a plecat Turcu în cercetările lui.

Între anii 26 şi 36

Concret, Paştele evreiesc se ţine la prima Lună Plină, după echinocţiul de primăvară. „Deci, ca să aflăm când a fost răstignit Iisus, trebuie să căutăm data echinocţiului de primăvară şi fazele Lunii, în jurul acelui eveniment cosmic. Dar în care an?“, se întreabă Vasile Turcu. Luând în considerare faptul că Iisus a fost dus mai întâi la Anna, apoi la ginerele acestuia, Caiafa, cercetătorul român a dedus că acest lucru nu se putea întâmpla mai târziu de anul 36, deoarece Caiafa a fost mare preot între anii 18-36. Pilat din Pont a fost procurator al Iudeii între anii 26-36. Astfel intervalul de timp al crucificării s-a redus la 10 ani: 26-36.

Calculatorul a găsit data

Vasile Turcu a coroborat textele biblice cu datele obţinute de cercetătorii de la Observatorul Astronomic din Cluj. Dr. Tiberiu Oproiu şi dr. Liviu Mircea calculaseră că în primăvara anului crucificării lui Iisus au avut loc o eclipsă de Lună şi una de Soare la interval de numai două săptămâni. Folosind programul „Jean Meeus“ care indică anii producerii eclipselor de Lună şi de Soare, clujenii au căutat prima vineri cu lună plină între anii 26-35. Aceasta a căzut vinerea numai în anii 30 şi 33. la Ierusalim sau Iudeea. În schimb, în anul 33 a fost o eclipsă totală de Soare, în 19 martie (joi), maximul ei fiind la ora 15,24, şi o eclipsă parţială de lună în 3 aprilie (vineri), între ora 17,51 şi 20,42, ambele vizibile din Ierusalim şi Palestina.

În anul 30, echinocţiul de primăvară a fost în 23 martie, joi, iar prima Lună Plină în 7 aprilie, vineri. În 33, prima Lună Plină a fost vineri, 3 aprilie, după echinocţiul din 22 martie, duminică. În anul 30, în lunile martie şi aprilie nu au fost eclipse vizibile de

3 aprilie 33

Contând pe acest argument ştiinţific, Vasile Turcu a ajuns la concluzia că Iisus a fost crucificat în ziua de vineri, 3 aprilie, anul 33. Deci, a înviat către dimineaţa zilei de duminică, 5 aprilie, anul 33. Descoperirea nu vine în contradicţie cu biserica creştină. Exegeţii Bibliei consideră şi ei că Iisus a fost crucificat în intervalul de ani 30-33. Cercetătorul a mers mai departe cu calculele încercând să afle şi ora exactă a crucificării şi morţii Mântuitorului. Locuitorii vechii Palestine numerotau orele începând cu răsăritul Soarelui. Trebuia calculat la ce oră a răsărit Soarele la Ierusalim, în ziua de 3 aprilie. Astronomul Csillik Iharka a aflat că în ziua de 3 aprilie, la Ierusalim, soarele a răsărit la ora 5,27 şi a apus la 17,57. Deci ceasurile scrise în Evanghelii se socotesc începând cu ora 5,27.

N-a fost eclipsă

Marcu a scris: „Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea“. Vasile Turcu rectifică, după calculele astronomilor, spunând că Iisus a fost crucificat în jurul orei 8,27. Primii trei evanghelişti au relatat că de la ceasul al 6-lea până la ceasul al 9-lea s-a făcut întuneric peste tot Pământul. Luca a adăugat: „Când Soarele s-a întunecat“. Înseamnă că de la ora 11,27 până la 14,27 a fost o eclipsă de Soare, Iisus fiind pe cruce. Legat de acest eveniment astronomic, Turcu s-a întrebat cum e posibil să se producă o eclipsă solară pe Lună Plină? Fiind Paştele evreiesc, era şi lună plină, iar eclipsele de Soare se produc numai pe lună nouă. „Aşadar, când Iisus era pe cruce nu putea să se producă o eclipsă de Soare“. El nu-i contestă pe evanghelişti care au spus că întunericul a fost de la ceasul al şaptelea (ora 13) până la ceasul al zecelea (ora 16), dar crede că evenimentul s-a produs cu două săptămâni înainte de crucificarea lui Iisus.

Neconcordanţe

Turcu explică inadvertenţa dintre relatările celor patru evanghelişti şi realitatea astronomică prin aceea că Evangheliile au fost scrise mult mai târziu, şi e posibil ca memoriile apostolilor să fi fost alterate. În plus, nu aveau pregătire ştiinţifică. Conform unor surse istorice, Evangheliile au fost scrise între anii 36-95 (după teologia creştină), în jurul anului 150 (după I.A. Lentmann şi şcoala mitologică), între anii 100-125 (după A. Loisy şi şcoala mini-istoristă) sau între anii 50-100 (după Zenon Rosidowski). „Se vede că fiecare evanghelist s-a inspirat din alte surse şi povestiri transmise din gură în gură. Câteodată, pentru dramatizarea naraţiunii ori pentru scoaterea în evidenţă a vreunei teze, adăugau produsul propriilor imaginaţii“. Aşa se explică de ce Ioan nu a pomenit nimic de eclipsă, în timp ce Petru amintea că întunericul a fost atât de mare, încât oamenii mergeau prin Ierusalim cu lămpile aprinse.

Eclipsa de lună

Cercetătorul este de părere că cei trei evanghelişti au descris eclipsa de soare din 19 martie anul 33, iar cu trecerea anilor, momentul crucificării s-a suprapus peste eclipsă în memoria colectivă. „Un argument în plus pentru susţinerea tezei de mai sus este şi faptul că atunci când Iisus a fost introdus în mormântul lui Iosif din Arimateea, a început o eclipsă parţială de lună. Ea a început la 17,51 şi s-a sfîrşit la 20,42, deci tot trei ore, cât au scris şi evangheliştii. Numai că au încurcat eclipsele între ele“, afirmă omul de ştiinţă. Folosind o altă metodologie de calcul, Teres Agoston, în „Biblia şi Astronomia“, a ajuns aproximativ la aceleaşi concluzii.

15, ora Ierusalimului

În timp ce Iisus îşi dădea duhul pe cruce, a avut loc şi un cutremur puternic, în timpul căruia, „catapeteasma templului s-a sfîşiat în două, de sus până jos“. Prof. I. Breahna, de la Observatorul Astronomic Iaşi, a emis o teorie ştiinţifică potrivit căreia probabilitatea maximă de a se produce cutremure este în timpul fazelor de lună nouă şi lună plină. „Când Iisus a fost crucificat, am avut exact faza de lună plină“, a constatat Turcu. Moartea lui Iisus este confirmata şi în Coran: „Dumnezeu zise: O, Iisuse, voi să Te las să mor şi să Te ridic la Mine şi să Te mântuiesc de cei necredincioşi, iar pe cei ce ţi-au urmat voi să-i pun peste cei necredincioşi până la ziua Învierii, atunci vă veţi întoarce la Mine, iar Eu voi judeca certele între voi“. În Noul Testament se spune că Iisus a băut oţet şi a zis: „Săvîrşitu-s-a“, apoi a murit. Turcu crede că aceasta nu putea dura mai mult de 20 de minute. „Cred că nu greşesc dacă consider că Iisus a murit la ora 15, plus-minus 5-10 minute. Iar seara, deci în jurul orei 18, l-au îngropat. Este vorba de ora legală a Ierusalimului. Pentru Bucureşti, la aceste ore se mai adaugă 27 de minute“, explică Turcu.

Ieşirea din mormânt

Marcu a spus: „Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt“. Turcu a calculat că mironosiţele au venit cel mai devreme, la ora 5,25 şi au găsit mormântul gol. A făcut apel din nou la Evanghelia după Petru găsită în Egipt pe care o consideră mai apropiată de adevărul istoric, deoarece a fost scrisă înaintea celorlalte patru. Iată un fragment referitor la Înviere: „Şi iată că în noaptea de sîmbătă către duminică, în vreme ce soldaţii făceau de strajă câte doi cu schimbul, se făcu un zgomot în ceruri. Şi au zărit cerul deschis şi doi bărbaţi care coborau din el în mare strălucire şi se apropiau de mormânt. Dar iată piatra cu care s-a închis intrarea, că se rostogolea singură şi că se da la o parte. Mormântul se deschise şi cei doi tineri intrară în el. (...) Au zărit din nou trei bărbaţi ieşind din mormânt: doi tineri îl ţineau pe al treilea, iar crucea venea în urma lor. Capetele primilor doi atingeau cerul, iar capul celui pe care-l duceau depăşea cerul“.

A înviat la 4 dimineaţa

Vasile Turcu a căutat o explicaţie a acestui episod biblic. Dar nu a găsit una convingătoare. Pentru cei doi care l-au însoţit pe Mântuitor nu vrea să se hazardeze cu ipoteze. Dar a descoperit altceva. Se ştie că mormântul lui Iisus era pe Golgota, iar zidurile Cetăţii Ierusalim cu 80 m mai la vale. Martorul ocular nu putea fi mai aproape de 120 de metri de mormânt, acolo unde era poarta de acces în cetate. Ca să vadă cele trei siluete, luna trebuia să fie pe direcţia S-V către V. Luna plină din acea sîmbătă a fost la ora 4 pe direcţia S-V către V. Turcu e convins că Iisus a ieşit din mormânt la ora 4. A mai observat că Iisus era mai înalt cu un cap ca tovarăşii săi, din moment ce depăşea discul lunii, din spatele lor. Măsurând distanţele, „tragem concluzia că Iisus avea 1,80-1,90 m înălţime, iar ceilalţi numai 1,60-1,70 m“. Concluzia acestui studiu este că Iisus a înviat în ziua de duminică, 5 aprilie, anul 33, în jurul orei 4 dimineaţa. 

Doar credinţa contează

Preoţii creştini nu sunt de acord cu teoria lui Turcu. Dacă Iisus s-ar fi născut cum susţine cercetătorul în anul 7 î.H. (dată obţinută în urma unor calcule asemănătoare, realizate tot cu sprijinul astronomilor din Cluj), şi ar fi murit în anul 33, ar însemna că a trăit 38 de ani şi 4 luni. Predicarea în sinagogă la evrei nu era permisă înaintea împlinirii vîrstei de 30 de ani. Iar Evangheliile precizează că, de la momentul începerii vieţii publice a Mântuitorului au trecut trei sărbători ale Paştilor. Deci, nu putea să aibă mai mult de 33 de ani, în momentul răstignirii. „Popii mi-au adus fel şi fel de critici, dar sunt nefondate. Pentru că eu aduc argumente exacte, ştiinţifice, bazate pe calcule astronomice, care pot fi verificate de oricine“, crede cercetătorul.

• Evanghelia interzisă

Una din sursele lui Turcu este Evanghelia după Petru, din care un fragment a fost descoperit în sicriul unui călugăr, îngropat în localitatea Akhmin din Egipt. Tot aici, printre mumii, s-a descoperit şi „Apocalipsa după Petru“. Carte de căpătâi a templului de la Ierusalim, extrem de populară printre creştinii din secolele I şi II, Evanghelia după Petru se bază pe mărturiile ucenicilor Mântuitorului relatate, se pare, mult mai detaliat ca în alte scrieri creştine. A circulat aproape 300 de ani. A fost dezavuată şi interzisă oficial de către Papa Gelazi I, printr-un decret emis în anul 496. Singura dovadă că a existat este fragmentul de papirus de la Akhmin.

• Crăciun pe 2 decembrie?

Datele astronomice confirmă supoziţia lui Turcu potrivit căreia, în jurul anilor 7-6 î.Hr., pe bolta cească şi-a făcut apariţia o aşa-zisă „stea călăuzitoare“ după care s-au ghidat magii. Aceasta a apărut datorită fenomenului de conjuncţie, suparapunerea imaginii proiectate a planetelor Saturn şi Jupiter. Conform calculelor lui Turcu, Iisus s-a născut în ziua de marţi, 2 decembrie anul 7 î.Hr.

• Sentinţa lui Iisus

Marcel Shapira, Suveran Mare Comandor Ad Vitam al Supremului Consiliu Masonic Român, susţine că este deţinătorul textului sentinţei de condamnare a lui Iisus, reprodusă în lucrarea „Amintiri despre Badea Cârţan“, semnată de Stroe Stroescu:

„VERDICTUL lui Pontius Pilatus locţiitor în Ţeara Galileei-de-jos cu aşa cuprins: În anul al XVIII al lui Tiberius Caesar Împărat Roman şi Monarh neînvins al Universului în Olimpiada CXXI şi în anul dela creaţia Lumii, după calculele Ovreilor, MMMMDLXXXVIII, După Imperiul Roman LXXIII, şi după captivitatea Babyloniei CDXVII (...) La XV Mart Eu, Pilatius Pontius, reprezentantul Imperiului Roman în acest palat Larchii, rezidenţa noastră, ca Pretor, judec şi condamn la pedeapsa cu moarte pe Jesus, numit Chrestus Nazarenus, din ţeara Galileia, om de lege Mozaică, sediţios contra Marelui Împărat Tiberius Caezar şi, în urma mărturisirilor mari şi ponderoase ale poporului, DECID ca el să moară pe cruce ca culpabil de a fi adunat oameni bogaţi şi săraci, de a fi provocat tumulte în toată Galileia, dându-se în mod fals: drept fiu al lui Dumnezeu (IEHOVAH) şi în mod fals ca Rege al Ierusalimului (al lui IZRAEL) ameninţând cu ruina Ierusalimul şi Imperiul Sacru, refuzând tributul lui Cezar ândrăznind să intre în Triumf urmat de mulţime care purta în mîini dafini, întocmai ca un Prinţ în oraşul şi în Templul Divin. Pentru aceste cuvinte ORDON centurionului meu Quintus Cornelius de a plimba prin oraşul Ierusalim, împreună cu doi omorîtori, pe Iesus Chrestus, legat şi îmbrăcat cu purpură şi cu o coroană de spini, ducându-şi crucea în spinare, pentru ca să slujească de exemplu răufăcătorilor“.

 Monitorul Expres 20.04.2006