Viaţă fără ADN

Cercetătorii români au creat o formă de viaţă din materie anorganică. O descoperire despre care nu se mai ştie nimic

 Din manualele de biologie ştim că viaţa a apărut pe Pământ întâmplător. În apa oceanelor, compuşii anorganici s-au asociat în alţii mai complecşi, purtători de ADN. Materialismul dialectic a îmbrăţişat în totalitate acest punct de vedere, ca înlocuitor ştiinţific pentru ipoteza creaţionistă din Biblie. Nici în prezent oamenii de ştiinţă nu au căzut de acord asupra unei teorii cvasigenerale care să explice satisfăcător miracolul apariţiei vieţii pe o planetă abia născută din praf şi vapori condensaţi. O echipă de cercetători români de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi a creat o structură gazoasă încărcată electric, care prezintă toate caracteristicile unei forme de viaţă. Crucialul experiment de obţinere a materiei organice din cea anorganică a bulversat lumea ştiinţifică, răsturnând teoria apariţiei vieţii pe Pământ.

 Surpriză în lumea ştiinţei

În 2003, un eveniment revoluţionar a cutremurat comunitatea savanţilor din lumea întreagă: românii au obţinut o formă de viaţă care nu conţine ADN. Celulele de plasmă descoperite de cercetătorii ieşeni cresc, se divizează şi comunică, îndeplinind astfel cele mai multe dintre cerinţele biologice ale vieţii. Nu pot fi considerate vii pentru că nu au material genetic moştenit (ADN), dar contrazic toate teoriile privind apariţia vieţii pe Terra. Experimentul generează urmări dintre cele mai neaşteptate pentru ştiinţă.

Sfere capabile să se autodezvolte

Cercetătorii ieşeni, conduşi de prof.dr. Mircea Sanduloviciu, au studiat condiţiile de mediu existente pe Pământ înaintea apariţiei vieţii. Planeta era înconjurată de furtuni electrice care au dus la formarea în atmosferă a unui gaz ionizat, numit plasmă. Ei au recreat aceste condiţii în laborator, în vid. Au introdus doi electrozi într-o cameră ce conţinea plasmă de argon, la temperatură scăzută. Aplicând tensiune pe electrozi, ei au produs un arc electric, în urma căruia la electrodul încărcat pozitiv s-au format spontan sfere gazoase. Nucleul era format dintr-o moleculă de argon. Cercetătorii au reuşit să mărească sferele de la doar câţiva micrometri până la trei centimetri în diametru. Acestea au început să asimileze atomi neutri de argon, spărgându-i în ioni şi electroni pentru a-şi reînprospăta straturile limită.

Sferele se înmulţesc

Sanduloviciu a descoperit că sferele se pot înmulţi divizându-se în două. În condiţii bune, acestea se pot mări, atrăgând atomi neutri de argon şi despărţindu-i în ioni şi electroni care se depun pe straturile de margine. Sferele pot face schimb de informaţii emiţând energie electromagnetică şi făcând ca atomii din celelalte sfere să vibreze la o anumită frecvenţă. Sanduloviciu este de părere că aşa ar putea arăta primele celule apărute pe Pământ, formate datorită furtunilor electrice. „Este posibil ca apariţia acestor sfere să fi precedat evoluţia biochimică“, crede profesorul.

În rol de Dumnezeu

Fiecare sferă are o membrană şi un nucleu bogat în ioni, structura fiind luminoasă şi comportându-se ca o celulă umană. Publicat la începutul verii în revista britanică „Chaos, Solitons and Fractals“, articolul semnat de prof.dr. Mircea Sanduloviciu, în colaborare cu soţia sa, prof.dr. Erzilia Lozneanu, i-a făcut pe oamenii de ştiinţă din lume să-l compare pe ieşean cu Dumnezeu. Cercetătorul evită să ofere un răspuns clar: „Oamenii sunt mai fericiţi atunci când cred“.  Potrivit autorului, experimentul ar putea avea aplicabilitate în primul rând în medicină. Dar şi în domeniul sistemelor electronice, a materialelor inteligente, tehnicii de calcul şi semiconductorilor.

Viaţa a apărut în câteva microsecunde

Până acum se credea că celulele vii au apărut în urma evoluţiei, timp de mai multe miliarde de ani, a unor substanţe chimice, începând cu simple molecule, care s-au transformat în aminoacizi, proteine primitive şi, în cele din urmă, structuri organizate. Acum, se pare că viaţa poate fi produsă în câteva microsecunde. „La început n-am sperat la asta. După ce studiezi foarte mult, apare ca o scânteie. E ca un fel de ameţeală“, mărturiseşte fizicianul ce a simţit în momentul în care şi-a dat seama ce a descoperit.

Nu crede în „Big Bang“

Despre experimentul lui Sanduloviciu s-a scris în prestigioasa revistă „New Scientist“, care l-a catalogat drept revoluţionar. Sanduloviciu susţine că celulele apar prin procese fizice, bazate pe autoorganizare. „Din punctul meu de vedere, singurul procedeu de apariţie a vieţii e unul de autoorganizare“, spune savantul ieşean, precizând că el nu crede în teoria modernă a „exploziei iniţiale“ care ar fi dus la crearea Universului. Susţinând cu tărie ipoteza neimplicării unei forţe supranaturale, Sanduloviciu se fereşte totuşi să nege existenţa lui Dumnezeu.

Venituri de savant român

Sanduloviciu a trecut de 70 de ani, din care 49 i-a petrecut la Universitatea ieşeană. A condus, între 1991 şi 1999, Catedra de Fizica Plasmei şi Structura Materiei de la. „Un an şi jumătate am lucrat la articolul pe care l-am publicat în revista din Anglia. Mi l-au acceptat foarte repede, după doar 12 zile“, povesteşte el. În „Journal of Aplite Physics“ din SUA, pentru publicarea celor 9 pagini ar fi trebuit să plătească peste 500 de dolari. Savantul are o pensie de 3,5 milioane de lei şi încă un milion şi jumătate ca profesor consultant la Universitate. Experimentele lui au fost ultrasecrete în timpul lui Ceauşescu şi ascunse până acum câţiva ani. Recentele experimente şi formule sunt ţinute în mare secret, în laboratorul său de câţiva metri pătraţi.

Ecouri din lumea ştiinţifică

„Întrece limita posibilului“ spune Gregoire Nicolis, un fizico-chimist de la Universitatea din Bruxelles. El se îndoieşte că biomolecule precum ADN-ul ar putea să apară la temperaturile la care există bulele de plasmă. Sanduloviciu susţine că, deşi sferele necesită temperatură ridicată pentru a se forma, ele pot supravieţui la temperaturi mai joase. „Acesta ar fi tipul de mediu în care au loc interacţiuni biochimice normale“, explică el. Nicolis vede descoprirea românului ca relevantă pentru existenţa unor forme de viaţă extraterestră.

Alte forme de viaţă în univers

 „Similare celulelor, sferele descrise de noi ar putea fi la originea altor forme de viaţă pe care nu le-am luat încă în considerare“, spune Sanduloviciu. Asta înseamnă că cercetările în privinţa vieţii extraterestre necesită o reconsiderare radicală. S-ar putea să nu fie aşa cum o ştim noi. Savanţii conduşi de Sanduloviciu au adus o nouă ipoteză revoluţionară: OZN-urile folosesc combustibil degajat de energia fulgerelor globulare. Teoria a fost publicată în reviste ştiinţifice de prestigiu.

Fulgerul din laborator

Considerat până nu de mult drept o enigmă a ştiinţei, fulgerul globular a fost „prins“ de profesorul ieşean într-un tub de sticlă. El a reuşit să-l explice astfel: „Fulgerul globular apare rar, după un fulger obişnuit, sub forma unei structuri sferice, luminoase, de 5 cm până la 2 metri diametru, ce se desprinde de suprafaţa pământului. Pământul este un conductor prost, structura sferică este mărginită de sarcini negative, negativ cu negativ se respinge şi de aceea se ridică. Este un fenomen natural care se produce în condiţii naturale prin autoorganizare“.

Combustibil pentru OZN-uri

Se consideră că, dacă s-ar şti cum apare fulgerul globular, acesta ar putea fi utilizat pentru obţinerea de energie prin fuziune nucleară. Fizicianul american Reece Roth a propus ca cercetătorii care utilizează plasma să pună accent pe această problemă. Pentru obţinerea energiei în acest fel s-au alocat sume importante şi există deja enormele instalaţii Tokamak. „Desigur, nu este exclus ca alte civilizaţii să poată stăpâni această degajare enormă de energie şi ca fulgerul globular să stea la baza combustibilului vehiculelor stelare“, spune Mircea Sanduloviciu. 

• Teoria clasică

La şcoală învăţăm că Pământul s-a format acum 4.800 de milioane de ani. Atmosfera conţinea mult azot, hidrogen, metan, amoniac şi apă. Oxigenul a apărut mai târziu, ca produs al fotosintezei. Materia organică a provenit din reacţiile dintre diferiţi compuşi anorganici, activaţi de radiaţiile ultraviolete şi descărcări electrice. Experienţele efectuate de Kalvin (1950), Miller, Urey (1953) au demonstrat că, din compuşi anorganici simpli se pot obţine aldehide, aminoacizi, dioxid de carbon.

Alexander Oparin

Aceştia s-au acumulat în marea primitivă. Această perioadă veche, numită evoluţie chimică, a durat 1.500 de milioane de ani, adică aproape o treime din istoria Pământului. Atunci au apărut 30-40 de tipuri biomoleculele primordiale. Ele au suferit o condensare abiotică, formând polipeptide primitive, polinucleotide, polizaharide şi lipide. Din aceste structuri s-au format primele organisme vii. Teoria a apărut în 1920, susţinută de către sovieticul Alexander Oparin şi britanicul J.B.S. Haldane.

• 7 ipoteze moderne despre apariţia vieţii

Stanley Miller

1) „Supa primordială“. Stanley Miller şi-a imaginat un Univers primar compus din elementele care astăzi definesc viaţa şi care au fost activate de energiile termice şi electrice;

2) „Panspermia“. Fred Hoyle susţine că viaţa a fost „importată“ din spaţiu;

3) „Spuma valurilor“. Chimistul Louis Lerman crede că această spumă a fost gazda care a permis contactul moleculelor complexe care au generat viaţa;

4) „Oceanul planetar“ este leagănul apariţiei vieţii, în izvoarele hidrotermice ale adâncurilor Terrei. Aşa susţin specialiştii de la Universitatea din Washington;

5) La început a fost acidul nucleic pur, celulele apărând mult mai târziu, în scopul de a proteja genele.

6) Viaţa a apărut în timpul formării piritelor. Germanul Gunter Wachterhauser susţine că acest fenomen a generat energia necesară apariţiei vieţii.

7) Viaţa a apărut din micro-cristalele, mai precis argilele. Teoria a prins în lumea ştiinţifică deoarece ar putea împăca şi apariţia din lut a fiinţei umane, conform Bibliei.

Monitorul Expres 2003